Definita cuvantului procleciune
procleciúne, procleciúni, s.f. (înv.) anatemă, afurisenie (facută de patriarh).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu procleciune
a se umfla în pene expr. a se lăuda, a se grozăvi. Vezi definitia »
RELIGIÚNE s.f. v. religie. Vezi definitia »
LAZARÓNE s. m. 1. cerșetor din Italia meridională (napolitan). 2. om de nimic; pungaș. (< it. lazzarone) Vezi definitia »
IRADIÁȚIUNE s. f. v. iradiație. Vezi definitia »
IMÍNE s.f.pl. (Chim.) Clasă de combinații organice rezultate prin înlocuirea a doi atomi de hidrogen din molecula de NH3 printr-un radical organic bivalent. [< fr. imines]. Vezi definitia »