Definita cuvantului proclețire
proclețíre s.f. (înv.) anatemizare, afurisire, condamnare.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu proclețire
FURIȘÁRE, furișări, s. f. Acțiunea de a (se) furișa și rezultatul ei. – V. furișa. Vezi definitia »
COMPLETÁRE, completări, s. f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectáre s. f.] – V. completa. Vezi definitia »
anrobáre s. f., g.-d. art. anrobắrii Vezi definitia »
AUTOFECUNDÁRE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ. [Pr.: a-u-] – Auto1- + fecundare (după fr. autofécondation). Vezi definitia »
RECUCERÍRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z