TÚȘĂ¹, tușe, s. f. 1. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii articulate a mașinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapă la orgă sau la pian. II. Limită regulamentară a unor terenuri sportive (trasată cu o linie vizibilă). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tușă¹ (II 1) și repunerea ei în joc. III. Lovitură care atinge pe adversar, la jocul de scrimă. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor. – Din fr. touche. Vezi definitia »

PÍZMĂ, pizme, s. f. (Pop.) Ciudă, necaz, nemulțumire; p. ext. ură, dușmănie; (sens curent) invidie. ◊ Loc. prep. În pizma (cuiva) = cu intenția de a supăra pe cineva; în necazul, în pofida cuiva. ◊ Expr. (Rar) A se pune în pizmă cu cineva = a ajunge la ceartă cu cineva. – Din sl. pizma. Vezi definitia »

FRÍTĂ s.f. Amestec de nisip și sodă din care se fabrică sticla. [< fr. fritte]. Vezi definitia »

CLOROPICRÍNĂ s. f. 1. Substanță toxică de luptă cu efect sufocant și lacrimogen. 2. Lichid toxic cu miros înțepător folosit pentru deratizare. – Din fr. chloropicrine. Vezi definitia »

TRÁILĂ s.f. Pod plutitor care alunecă de-a lungul unui cablu. [Pron. trai-lă. / < fr. traille]. Vezi definitia »