UTILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este util(izabil). ◊ folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. (< fr. utilité, lat. utilitas) Vezi definitia »

BAZIDIOMICÉTE s.f. pl. Clasă de ciuperci la care sporii se formează la exterior, pe bazidii. [Pron. -di-o-. / < fr. basidiomycètes]. Vezi definitia »

NETITÁTE s. f. precizare, claritate. (< fr. netteté) Vezi definitia »

BUNĂTÁTE, (1 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis. Vezi definitia »

FUGACITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este fugace. 2. (chim.) presiune corectată la care gazul posedă aceleași proprietăți cu ale gazului ideal. (< fr. fugacité) Vezi definitia »