OOCÉNTRU s. n. centru divizionar al oosferei. (< fr. oocentre) Vezi definitia »

STRABOMÉTRU, strabometre, s. n. Instrument cu care se măsoară gradul de deviație de la orientarea normală a ochilor atinși de strabism. – Din fr. strabomètre. Vezi definitia »

SPIROMÉTRU, spirometre, s. n. Aparat pentru măsurarea capacității de respirație a plămânilor. – Din fr. spiromètre. Vezi definitia »

SONOMÉTRU s.n. Instrument pentru studierea legilor vibrațiilor coardelor sonore și pentru determinarea frecvenței unui sunet. ♦ Aparat pentru măsurarea zgomotelor într-o sală. [< fr. sonomètre < lat. sonus – sunet, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

CHÉDRU s.m. v. cedru. Vezi definitia »