CÓBILIȚĂ, cobilițe, s. f. Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc. ◊ Compus: Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei. – Din bg., scr. kobilica. Vezi definitia »

SUPRATÁRĂ, supratare, s. f. Tara¹ (1) celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. – Supra- + tară. Vezi definitia »

ARTROGRÁMĂ s. f. imagine obținută prin artrografie. (< fr. arthrogramme) Vezi definitia »

MICROFOSÍLĂ s. f. fosilă de dimensiuni microscopice. (< fr. microfossile) Vezi definitia »

ALEXÍNĂ s. f. substanță proteică din plasma sangvină; complement (3); anticorp. (< fr. alexine) Vezi definitia »