pițigáie², s.f. (reg.; cu sens colectiv) găteje subțiri. Vezi definitia »

AFAZÍE s. f. pierdere, totală sau parțială, a posibilității de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie. (< fr. aphasie) Vezi definitia »

ÁRIE¹ s.f. 1. (Mat.) Întindere, mărime a unei suprafețe limitate. 2. Zonă de răspândire a unui fenomen, de desfășurare a unei activități etc. ♦ Zonă în care este răspândit un anumit gen de animale sau de plante. ♦ Zonă în care se vorbește o anumită limbă, un dialect etc. sau în care se întâlnește un anumit fenomen lingvistic. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. area, cf. fr. aire]. Vezi definitia »

CEROGRAFÍE s. f. procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară pe o placă de metal. ◊ gravură în encaustică. (< fr. cérographie) Vezi definitia »

DISCULPÁȚIE s.f. (Rar) Disculpare, dezvinovățire. [Gen. -iei. / < fr. disculpation]. Vezi definitia »