HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

CAPSULOTOMÍE s. f. incizie a unei capsule articulare. (< fr. capsulotomie) Vezi definitia »

CRISTALOMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul formelor geometrice ale cristalelor (2). – Din fr. cristallométrie. Vezi definitia »

POTOLOGÍE s.f. (Liv.) Tratat asupra băuturilor. [Gen. -iei. / < fr. potologie]. Vezi definitia »

IJDĂRÁNIE, ijdăránii, s. f. (Var.) Ijderenie. (cf. ijderenie) Vezi definitia »