Definita cuvantului propăgăciune
propăgăciúne s.f. (înv.) 1. transmitere sau extindere a unei boli, a unei infecții; propagare. 2. recomandare cu insistență a unor principii, teorii, metode etc.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu propăgăciune
FONAȚIÚNE s.f. (Biol., fiz.) Ansamblul fenomenelor care produc vocea. [Pron. -ți-u-, var. fonație s.f. / < fr. phonation, cf. gr. phone – voce]. Vezi definitia »
variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni Vezi definitia »
INDECIZIÚNE s. f. v. indecizie. Vezi definitia »
RECLUZIÚNE, recluziuni, s. f. (Jur.; ieșit din uz) Pedeapsă privativă de libertate prevăzută pentru anumite infracțiuni calificate drept crime. ♦ (Livr.) Izolare, solitudine. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. réclusion. Vezi definitia »
CONSOLIDAȚIÚNE s.f. v. consolidație. Vezi definitia »