RĂȚOIÁLĂ, rățoieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se rățoi²; vorbă răstită, amenințătoare. [Pr.: -țo-ia-] – Rățoi² + suf. -eală. Vezi definitia »

revedínă s.f. (reg.) fată bătrână. Vezi definitia »

vángă (-vắngi), s. f. – Bronz, corpul clopotului. Germ. Wange „față, obraz”. Vezi definitia »

BĂȘICÚȚĂ, bășicuțe, s. f. Diminutiv al lui bășică. [Var.: (reg.) beșicúță s. f.] Vezi definitia »

EPANORTÓZĂ s. f. figură retorică constând în retractarea sau reluarea a ceea ce s-a spus în același enunț, în scopul corectării enunțului sau a unei noțiuni; corecție. (< fr. épanorthose, gr. epanorthosis) Vezi definitia »