Definita cuvantului proptitură
proptitúră, proptitúri, s.f. (reg.) întăritură, sprijin (realizat cu protele).

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu proptitură
v'ârșă s. f., art. v'ârșa, g.-d. art. v'ârșei; pl. v'ârșe Vezi definitia »
BUTURĂ, Valeriu (1910-1989, n. Sălciua, jud. Alba), etnograf român. Studii și cercetări în etnobotanică, instalații tehnice țărănești, agricultura tradițională („Muzeul etnografic al Transilvaniei”, „Etnografia poporului român. Cultura materială”, „Enciclopedie de etnobotanică românească”, „Etnografia Transilvaniei”). Vezi definitia »
ORTOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Serie de varietăți care, în evoluția speciilor animale și vegetale, se produc în același sens. [< fr. orthogenèse, cf. gr. orthos – drept, genesis – origine]. Vezi definitia »
ziliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. ziliérei; pl. ziliére Vezi definitia »
MINAVÉTĂ s. f. v. minavet. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z