Definita cuvantului proslăvitură
proslăvitúră, proslăvitúri, s.f. (înv.) 1. proslăvire, lăudare, cinstire, slăvire, elogiere, preamărire, glorificare. 2. ajutor dat cuiva; binefacere.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu proslăvitură
NICIODATĂ altă dată, când mi-o crește păr în palmă, când o face plopul pere și răchita micșunele, când o face spânul barbă, când o zbura porcul, joi după Paști, la anul, când o făta bostanul, la paștele cailor, la sfântu’ așteaptă, mâine (cu țidulă). Vezi definitia »
BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă. Vezi definitia »
POLINUCÚLĂ, polinucule, s. f. (Bot.) Fruct uscat indehiscent format din mai multe nucule. – Poli- + nuculă. Vezi definitia »
ANIVERSÁRĂ s.f. v. aniversare. Vezi definitia »
PARAZĂPÁDĂ s. f. construcție, dispozitiv sau plantație pentru a feri o cale ferată, o șosea de înzăpezire. (după fr. pare-neige) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z