CLÉMĂ, cleme, s. f. Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente, astfel încât această îmbinare să reziste la solicitări relativ mari. – Din germ. Klemme. Vezi definitia »

ialovíță, ialovíțe, s.f. (înv. și reg.) 1. vacă mare și grasă. 2. bir plătit în vaci. Vezi definitia »

AUTOBETONIÉRĂ, autobetoniere, s. f. Autocamion prevăzut cu betonieră. [Pr.: a-u-]- Auto² + betonieră. Vezi definitia »

UROGASTRÓNĂ s.f. Compus chimic natural, izolat din urină, cu acțiune inhibitoare asupra motilității stomacului și secreției gastrice. [< fr. urogastrone, cf. gr. ouron – urină, gaster – stomac]. Vezi definitia »

CARÉNĂ s. f. 1. parte din coca unei nave, sub apă. ◊ volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă. 2. porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare. 3. ieșitură a unui organ, a unui os. 4. prelungire a sternului la păsări. 5. proeminență alungită în roca unei galerii sau peșteri calcaroase. (< fr. carène, it. carena) Vezi definitia »