TRIUMFĂTÓR, -OÁRE adj. Care triumfă; învingător, victorios. ♦ (Fig.) Care exprimă o mare încredere în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor. [Pron. tri-um-. / < triumfa + -(ă)tor]. Vezi definitia »

poghircitór, poghircitoáre, s.m. și f. (înv.) persoană care strânge spicele rămase pe câmp după secerat sau fructele după cules; pobârci, poghircă. Vezi definitia »

CRISTALIZÓR s.n. Vas de laborator în care se face cristalizarea soluțiilor. [Cf. fr. cristallisoir]. Vezi definitia »

inductór, inductóri, s.m. (înv.) vameș. Vezi definitia »

pripór (pripoáre), s. n. – Povîrniș, pantă abruptă. Sl., cf. rus. pripor, rut. prypir (Tiktin), poate din sl. priporinŭ (Conev 39). – Der. priporos, adj. (povîrnit). Vezi definitia »