árhón s. m. – (Înv.) Boier. – Var. arhonda. Ngr. ἄρχων, gen. ἄρχοντας (Gáldi 154). Sec. XVIII. S-a aflat în concurență cu neol. arhonte, s. m., arhontat, s. n. (arhontat), din fr. Astăzi ieșit din uz, a fost titlu de politețe în epoca fanarioților, ca chir. – Der. arhonie, s. f. (noblețe); arhondar, s. m. (călugăr care răspundea de primirea călătorilor), din ngr. ἀρχοντάρης (sec. XVIII); arhondăreasă, s. f. (călugăriță care răspundea de primirea călătorilor); arhondaric, s. n. (salon destinat călătorilor, în mănăstiri), din ngr. ἀρχον-ταρίϰι; arhondărie, s. f. (salon de primire în mănăstiri); arhondologie, s. f. (heraldică), din ngr. ἀρχοντολογία; arhondologiu, s. n. (carte a boierilor). Vezi definitia »

-ATLÓN elem. „probă fizică”, „exercițiu”. (< fr. -athlon, cf. gr. athlon, luptă) Vezi definitia »

TIRATRÓN, tiratroane, s. n. (Fiz.) Triodă cu descărcare în gaz. – Din fr. Thyratron. Vezi definitia »

DIVIZIÓN, divizioane, s. n. Subunitate de artilerie sau de cavalerie care corespunde unui batalion. [Pr.: -zi-on] – Din rus. divizion, fr. division. Vezi definitia »

PENTAMERÓN s.n. Operă conținând povestirile unor evenimente întâmplate în timp de cinci zile. [Pl. -oane, -uri. / < it. pentameron, cf. gr. pente – cinci, hemera – zi]. Vezi definitia »