prológ, proloáge, s.n. (înv.) carte care cuprinde viețile sfinților; prologar; biografia unui sfânt. Vezi definitia »

fârțóg, fârțoágă, adj. (reg.; despre copii) neastâmpărat; zglobiu. Vezi definitia »

sfaióg, sfaiógi, s.m. (reg.) molia-zidurilor. Vezi definitia »

FUTUROLÓG, -Ă, futurologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Viitorolog. – Din fr. futurologue. Vezi definitia »

OMOLÓG, -OÁGĂ I. adj. 1. (despre puncte, laturi aparținând fiecare unei figuri) care se află într-o corespondență biunivocă. 2. (biol.; despre organe) care au aceeași structură și origine, dar se deosebesc morfologic și funcțional. 3. (despre substanțe organice) cu funcțiuni și structuri analoage. II. s. m. 1. (chim.) substanță dintr-o clasă de substanțe care diferă de celelalte prin prezența grupării -CH₂-. 2. persoană oficială care deține aceeași funcție cu o alta. (< fr. homologue) Vezi definitia »