PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat¹, care aparține palatului¹, din regiunea palatului¹, palatin². 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului¹; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului¹. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului¹. – Din fr. palatal. Vezi definitia »

SINSEPÁL, -Ă adj. (Despre flori, plante) Care are caliciul cu sepalele unite între ele. [< fr. synsépale, germ. synsepal, cf. gr. syn – împreună, fr. sépale – sepală]. Vezi definitia »

PENTAPETÁL, -Ă adj. (Despre corole) Cu cinci petale. [< fr. pentapétale, cf. gr. pente – cinci, petalon – frunză]. Vezi definitia »

CONGENITÁL, -Ă adj. Din naștere, înnăscut. [< fr. congénital, cf. lat. congenitus – născut odată cu...]. Vezi definitia »

TUMORÁL, -Ă adj. referitor la tumoare. (< fr. tumoral) Vezi definitia »