Definita cuvantului minor
MINÓR, -Ă adj. 1. (Despre persoane; adesea s.) Neajuns încă la majorat. 2. Secundar, puțin important; mai mic; (p. ext.) șters, slab. 3. (Muz.) Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.) Termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisă minoră = premisa care conține termenul minor. [< lat. minor, cf. fr. mineur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu minor
PIUITÓR, -OÁRE, piuitori, -oare, adj. (Despre păsări) Care piuie. ♦ (Despre cântecul păsărilor) Subțire, pițigăiat; scurt și ascuțit. ♦ P. ext. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascuțite, cu rezonanțe metalice. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tor. Vezi definitia »
cititor, -oare, cititori, -oare s. m., s. f. bețiv. Vezi definitia »
OSCULATÓR, -OÁRE adj. (Despre curbe, suprafețe) Care se află în contact de osculație. [< fr. osculateur]. Vezi definitia »
DISPAȘÓR s. m. expert care estimează cuantumul avariei și al mărfurilor unei nave. (< fr. dispacheur, germ. Dispacheur) Vezi definitia »
CĂPRIȘÓR, căprișori, s. m. Numele a două plante erbacee, una cu flori gălbui (Cyperus flavescens) și alta cu flori brune (Cyperus fuscus). – Capră + suf. -ișor. Vezi definitia »