HIPOPLAZÍE, hipoplazii, s. f. Dezvoltare incompletă sau insuficientă a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. hypoplasie. Vezi definitia »

BUJÍE s. f. 1. dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă. 3. tijă flexibilă sau rigidă, ca sondă în chirurgie. (< fr. bougie) Vezi definitia »

zăpódie (înv., pop.) (-di-e) s. f., art. zăpódia (-di-a), g.-d. art. zăpódiei; pl. zăpódii, art. zăpódiile (-di-i-) Vezi definitia »

HIPOFONÍE s.f. Amuțire a unui sunet. [Gen. -iei. / < fr. hypophonie]. Vezi definitia »

dimigoríe (dimigoríi), s. f. – Discurs adresat poporului, chemare. Ngr. δημηγορία (Gáldi 172). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »