ALBĂSTRÍME, (2) albăstrimi, s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. 2. Întindere de culoare albastră; spațiu albastru. 3. (Înv., peior.) Termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește; p. ext. ciocoime. – Albastru + suf. -ime. Vezi definitia »

CINCÍME, cincimi, s. f. A cincea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. – Cinci + suf. -ime. Vezi definitia »

ESOCIFÓRME s. f. pl. ordin de pești teleosteeni cu corpul alungit, acoperit cu solzi mărunți: familia asocidelor. (< fr. esociformes) Vezi definitia »

Nume atribuit in campania electorala de catre deputatu` lui Marius. Nume care peste decenii o sa fie ISTORIE! Vezi definitia »

PROSPEȚÍME s. f. Calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nou, tânăr, viu, fraged etc. – Proaspăt + suf. -ime. Vezi definitia »