uricáș, uricáși, s.m. (înv.) moștenitor. Vezi definitia »

felendréș (-șuri), s. n. – Țesătură fină de Flandra. Germ. fländrisch „din Flandra” (Candrea; DAR), prin intermediul pol. falendysz (Cihac, II, 108). Sec. XVII, înv. După Drăganu, Dacor., III, 715, din mag. fajlendis, care reproduce germ. fein Löndisch „țesătură fină de Londra”. Vezi definitia »

ráreș, -ă, adj. (înv.) cu părul rar. Vezi definitia »

ORBÍȘ adv. Pe dibuite, la întâmplare, orbește; fig. fără chibzuință, nebunește. ◊ Expr. A da orbiș = a lovi fără cruțare. – Orb² + suf. -iș. Vezi definitia »

ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Persoană care, practicând un cult, ține de o anumită parohie. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș. Vezi definitia »