OBLÉȚ, obleți, s. m. Pește mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără mustăți, care trăiește în apele dulci; albișoară, albiță, sorean (Alburnus alburnus) ◊ Obleț mare = pește migrator, asemănător cu oblețul, lung, cu carnea grasă și gustoasă; țușcov (Chalcalburnus chalcoides) [Var.: obléte s. m.] – Oblu + suf. -eț. Vezi definitia »

săcúț, săcúțe, s.n. (reg.) 1. sac mic, săculeț. 2. față de pernă. Vezi definitia »

MÂNZULÉȚ, mânzuleți, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uleț. Vezi definitia »

PIZMĂTÁREȚ, -Ă, pizmătareți, -e, adj. (Înv. și reg.) Pizmaș. – Pizmătar (înv. „pizmaș” < ngr.) + suf. -areț. Vezi definitia »

PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț. Vezi definitia »