MANDÍBULĂ, mandibule, s. f. 1. Maxilar inferior (și la om și la animale). 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. ♦ Fiecare dintre cele două părți chitinoase ale aparatului bucal la insecte. – Din fr. mandibule. Vezi definitia »

XILÓZĂ s. f. monozaharidă care se găsește în lemn, în paie etc. (< fr. xylose) Vezi definitia »

RĂZUIÁLĂ, răzuieli, s. f. Răzuire. [Pr.: -zu-ia-] – Răzui + suf. -eală. Vezi definitia »

ORGANIGRÁMĂ s.f. 1. Schemă de organizare (a unei întreprinderi, a unui serviciu). 2. Grafic reprezentând operațiile unui program destinat calculatorului electronic; schemă logică de calcul. [Var. organogramă s.f. / cf. fr. organigramme, it. organigramma]. Vezi definitia »

cóldără, cóldăre, s.f. (reg.) plapomă, obial. Vezi definitia »