Definita cuvantului miocen
MIOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a neogenului. // adj. Care aparține acestei epoci; miocenic. [Pron. mi-o-. / < fr. miocène, cf. gr. meion – mai puțin, kainos – recent, nou].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu miocen
CORALIGÉN, -Ă, coraligeni, -e, adj. Care rezultă din acumularea coloniilor de corali1 (1). – Din fr. coralligène. Vezi definitia »
CARBOGÉN s. n. Amestec de bioxid de carbon în oxigen, utilizat mai ales în tratamentul asfixiilor. – Din fr. carbogène. Vezi definitia »
GREN s. n. (met.) FurtunĂ? localĂ?, bruscĂ? și de scurtĂ? duratĂ?, însoțitĂ? de ploaie, grindinĂ? sau ninsoare. -Din fr. Grain /de vent/ Vezi definitia »
DIFOSGÉN s.n. Substanță toxică de luptă, asemănătoare fosgenului. [< fr. diphosgène]. Vezi definitia »
HEMATOGÉN, -Ă I. adj. 1. (despre medicamente) care intervine în formarea sângelui. 2. care provine din sânge sau aparține acestuia. II. s. n. 1. substanță feruginoasă care se găsește în gălbenușul de ou. 2. produs alimentar concentrat, obținut din amestecarea sângelui cu lapte și cu substanțe aromatizate. (< fr. hématogène) Vezi definitia »