Definita cuvantului brîncă
brîncă (-ci), s. f. – 1. Anghină. – 2. Săricică (Salicornia herbacea). – 3. Erizipel. Gr. βράγχος „anghină” (Cihac, I, 38 și II, 640; Diculescu, Elementele, 477; Pascu, Beiträge, 26). DAR se referă la sb. brnka, pe care îl derivă din sl. brekno „a inflama”, dar care pare mai curînd că provine din rom. (Candrea, Elementele, 407).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brîncă
BALANOPOSTÍTĂ s. f. Inflamație simultană a glandului și a prepuțului. (< fr. balano-posthite) Vezi definitia »
BÁȘTĂ, baște, s. f. (Înv. și reg.) Masiv de pământ; tranșee, redută. – Din pol. baszta. Vezi definitia »
ALANTOÍNĂ s. f. produs de oxidare al acidului uric, în urina mamiferelor. (< fr. allantoïne) Vezi definitia »
LÓDBĂ, lodbe, s. f. (Reg.) Bucată lungă de lemn, despicată dintr-un trunchi de copac; scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi, cioplită numai cu securea. [Var.: lóbdă s. f.] – Din ucr. lodva. Vezi definitia »
LÁMĂ2 s. f. mamifer rumegător din familia camelidelor, care trăiește pe platourile Americii de Sud. (< fr. lama, sp. llama) Vezi definitia »