Definita cuvantului brind
brind (brínduri), s. n. – Toast, închinare. Fr. brinde. Este cuvînt folosit numai de Alecsandri, în urma contactelor sale cu poeții provensali, și în versurile adresate acestora. Fără circulație.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brind
CHATEAUBRIAND [șatobriã], François-René, viconte de (1768-1848), scriitor francez. Călătorii în America, Anglia, Orient; ministru sub Restaurație. Proza sa, dominată de sensibilitate și imaginație (vasta lucrare doctrinară „Geniul creștinismului”, romanele „Atalá”, „René”, „Martirii”), a influențat mult romantismul prin pasiunea pentru natură, exotism, singurătate, prin expansiunea eului și mai ales prin elocința și muzicalitatea stilului. Capodopera sa rămîne scrierea autobiografică „Memorii de dincolo de mormînt”. Vezi definitia »
BOLÚND, -Ă adj. v. bolând. Vezi definitia »
backhand (angl.) [pron. békhend] (back-hand) s. n., pl. backhanduri Vezi definitia »
BERTRAND [bertrã], Marcel Alexandre (1847-1907), geolog francez. A introdus în știință concepția despre caracterul periodic al mișcărilor de orogeneză și a pus bazele teoriei șariajelor. Vezi definitia »
BOND s. n. săritură a avionului în cazul unei aterizări incorecte. (< fr. bond) Vezi definitia »