SÁLICĂ adj. legea ~ = lege respectată în teritoriile ocupate de luptătorii franci din Galia, prin care femeile erau excluse de la succesiunea pământurilor și de la tronul Franței. (< fr. salique, lat. salicus) Vezi definitia »

crișcă² s.f. (reg.) 1. pasăre de baltă. 2. fată naivă, proastă. Vezi definitia »

PÁRĂ¹ s. f. Flacără, văpaie; p. ext. căldură dogoritoare, dogoare. ◊ Loc. adj. De pară = roșu aprins (ca flacăra); arzător, dogoritor. ◊ Expr. A trece (sau a sări) prin foc și pară = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A se face foc și pară (de mânie) = a se supăra, a se mânia foarte tare. Foc și pară = înfierbântat, îndârjit; supărat, înfuriat. ♦ Fig. Sentiment puternic și chinuitor; înflăcărare; chin sufletesc, dorință chinuitoare. – Din sl. para. Vezi definitia »

EPIGLOTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamația epiglotei. [< fr. épiglottite]. Vezi definitia »

VREODINIOÁRĂ adv. (Înv.) Vreodată, cândva, odată. [Pr.: -ni-oa-] – Vre[o] + odinioară. Vezi definitia »