Definita cuvantului miracol
MIRÁCOL s.n. 1. Reprezentare teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin. 2. Eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, care nu poate fi explicată rațional; minune. [Var. miracul s.n. / cf. fr. miracle, lat. miraculum < mirari – a admira].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu miracol
ORGANOSÓL s. m. soluție coloidală dintr-un lichid organic. (< fr. organosol) Vezi definitia »
MICOSTERÓL, micosteroli, s. m. Sterol care se găsește în ciuperci și în unele mucegaiuri, având un rol important în procesele celulare esențiale. – Din fr. mycostérol. Vezi definitia »
DOL, doluri, s. n. (Jur.) Acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract. – Din fr. dol, lat. dolus. Vezi definitia »
DISCÍPOL s. m. elev (al unui maestru). ◊ adept și continuator al unei doctrine. (< lat. discipulus, după fr. disciple) Vezi definitia »
BOHOL, ins. în Arh. Visayan (Filipine) la N de ins. Mindanao, separată de ins. Cebu prin str. cu același nume: 3,9 mii km2; 806 mii loc. (1980). Oraș pr.: Tagbilaran. Relief de platou. Păduri tropicale și savane. Cafea, trestie de zahăr, orez, porumb și tutun. Vezi definitia »