ETERONOMÍE s.f. (Fil.) Principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci derivă din rațiuni externe. ♦ Caracterul a ceea ce este eteronom. [Gen. -iei, var. heteronomie s.f. / < fr. hétéronomie, cf. gr. heteros – altul, nomos – lege]. Vezi definitia »

MELOTERAPÍE, meloterapii, s. f. (Med.) Muzicoterapie. – Din fr. mélothérapie. Vezi definitia »

Senzatie maxima de placere care apare in timpul actului sexual. Vezi definitia »

IDIOȚÍE s.f. Starea celui idiot; tâmpenie. ♦ (Fam.) Neghiobie, prostie. [Gen. -iei. / cf. fr. idiotie]. Vezi definitia »

SPIROMETRÍE, spirometrii, s. f. Stabilire a funcției și a capacității respiratorii pulmonare cu ajutorul spirometrelor sau al spirografelor. – Din fr. spirométrie. Vezi definitia »