Definita cuvantului brucă
brúcă (-ci), s. f. – Vătrai. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu it. brocco, fr. boche. – Der. bruci, vb. (a ațîța; a înțepa); brucer (var. brucelnic), s. n. (băț cu care se mestecă mămăliga); brucoi, s. n. (agrafă); bruceală, s. f. (acțiunea de a face găuri cu un băț pentru a pune sămînța); brucitură, s. f. (gaură pentru sămînță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brucă
TRANSIÉNȚĂ s.f. v. tranziență. [DEX'98] Vezi definitia »
INTRÁDĂ, intrade, s. f. Introducere în ritm de marș a unei compoziții muzicale în sec. XVI-XVII; p. gener. scurtă uvertură. – Din it. entrata, germ. Intrade, engl. intrada.. Vezi definitia »
sorulícă, sorulíci, s.f. (reg.) surioară. Vezi definitia »
BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței. V. favorit. 2. Bucată de parâmă folosită la legarea baloanelor și a bărcilor pentru a le fixa și manevra cu ușurință. – It. barbetta. Vezi definitia »
-TÁXĂ2 elem. tax(o)-. Vezi definitia »