GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împreuna (spre a se reproduce). – Din sl. goniti. Vezi definitia »

ALPII AUSTRALIENI (GREAT DIVIDING RANGE), lanț muntos în SE Australiei. Cei mai înalți munți ai continentului, constituiți din roci sedimentare cu intruziuni granitice. Alt. max.: 2.228 m (vf. Kosciusko). Lungime c. 450 km. Vezi definitia »

dăngăní (a dăngăni) vb., ind. prez. 3 sg. dăngănéște / dắngăne, imperf. 3 sg. dăngăneá; conj. prez. 3 să dăngăneáscă / să dắngăne Vezi definitia »

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă Vezi definitia »

CIOCĂNÍ, ciocănesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare; spec. a bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). ♦ Tranz. A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (ușor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul¹; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (mărunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicăli, a pisa. [Prez. ind. și: ciócăn] – Din ciocan¹. Vezi definitia »