VARIÁNȚĂ, varianțe, s. f. 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze să se modifice. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe, de la media aritmetică a șirului respectiv. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variance. Vezi definitia »

TRIVALÉNȚĂ s. f. proprietate a unui element chimic de a fi trivalent. (< fr. trivalence) Vezi definitia »

povelíșcă, povelíști, s.f. (reg.) vas în care curge mustul, cînd se storc strugurii. Vezi definitia »

ZEÍNĂ, zeine, s. f. Proteină care se extrage din boabele de porumb. – Din fr. zéine. Vezi definitia »

STILÍSTICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul stilurilor limbii literare. ♦ Studiul mijloacelor de exprimare ale unei limbi privite sub aspectul conținutului lor afectiv. [Cf. fr. stylistique]. Vezi definitia »