văitătúră (văi-) s. f., g.-d. art. văitătúrii; pl. văitătúri Vezi definitia »

METASTRUCTÚRĂ s. f. (chim., fiz.) rețea cristalină parțial distrusă, în care scheletul rețelei inițiale se mai păstrează încă, dar în care câmpul de forțe e perturbat și regula valențelor, strict respectată la structurile de echilibru, nu mai e verificată. (< meta- + structură) Vezi definitia »

ANOSTÓZĂ s. f. atrofie a oaselor. (< fr. anostose) Vezi definitia »

TRÁTĂ s. f. titlu de credit pe termen scurt care, în baza unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliță. (< it. tratta, germ. Tratte) Vezi definitia »

PROTOGÉNĂ s. f. genă sau alelă dominantă. (< engl. protogen) Vezi definitia »