GOPAC s. n. Dans popular ucrainean, cu miscĂ?ri dinamice, vioaie, cu fandĂ?ri si sĂ?rituri mari, interpretat mai ales de bĂ?rba i; melodia corespunzĂ?toare. -Din ucr. Hopak Vezi definitia »

pionác, pionáce, s.n. (reg.) clopoțel. Vezi definitia »

alác, s. m. – Specie de grîu foarte rezistentă. Origine obscură. Pare a proveni indirect din lat. alica, prin intermediul unei forme asemănătoare celei care a dat álaga în sp. (lat. *alaca, cf. Corominas, I, 75), însă der. este dificilă. În general se admite că etimonul pentru rom. este mag. alakor (Cihac, II, 475; Densusianu, Rom., XXXIII, 273; REW 337; Pascu, R. crit., VII, 66; Gáldi, Dict., 170); dar în mag. este cuv. străin (Drăganu, Dacor., VII, 201), probabil rom. (Edelspacher 8). Și mai îndoielnică este legătura cu alb. akuë (Hasdeu 667). Philippide, II, 696, sugerează alb. lakër „verdeață”, din gr. λάϰανον. Vezi definitia »

ABÁC, abace s.n. Instrument pentru calcule aritmetice elementare, alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile colorate. Cunoscut din antichitate (în formă de tăblie cu șănțulețe și pietricele în loc de bile), este mult folosit și astăzi în unele țări. Vezi definitia »

POLTURÁC, polturaci, s. m. Veche monedă poloneză sau austriacă, care a circulat și în țările române în sec. XVII-XVIII. – Din pol. pólturak. Vezi definitia »