puiúț, puiúți, s.m. (pop.; reg.) 1. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) pui mic, puișor. 2. pui de găină. 3. boboc de floare. 4. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) copilaș, fiuleț. 5. (de obicei ca termen alintător de adresare) iubit, iubițel. 6. (la pl.) cusături decorative mărunte pe iile, cămășile și cojoacele țărănești; râuri. 7. nume dat unor obiecte de dimensiune reduse (puiuț de mămăligă, puiuț de pernă, puiuț de flacără etc.) 8. sertăraș. 9. petic de diferite forme care se pune la răscroiala de la subsuoară sau la poalele cămășilor țărănești; broscuță, puiete, palhă, pălăcrinț. 10. bomboană mică, bombonea, bombonică. Vezi definitia »

BOLINDÉȚ s. n. v. colindeț. Vezi definitia »

tașniéț, tașniéțe, s.n. (reg.) sac mic pentru făină. Vezi definitia »

dorobánț (dorobánți), s. m. – Soldat de infanterie din armata națională, aparținînd unui corp a cărui existență este atestată începînd din sec. XVII, sub conducerea marelui agă, din 1657. Desființat în 1688, reînființat la jumătatea sec. XIX. – Var. înv. dărăban(ț). Germ. Trabant, prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finală a rezultatului normal *dorobant a fost alterată prin analogie cu pl. (Byck-Graur 259). – Der. dorobănțesc, adj. (al infanteriei naționale); dorobănțime, s. f. (trupe de infanterie). Vezi definitia »

ZGHILȚ, zghílțuri, s. n. (Var.) Zbilț. (cf. zbilț) Vezi definitia »