PITIÁDĂ s.f. Interval de timp de patru ani care se scurgea între serbările pitice. [Pron. -ti-a-. / < fr. pythiade]. Vezi definitia »

CLOÁMBĂ, cloambe, s. f. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec. Vezi definitia »

IONOSFÉRĂ s. f. Pătură superioară a atmosferei, cuprinsă aproximativ între 100 și 1000 km, în care gazele componente sunt rarefiate și încărcate cu ioni. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionosphère. Vezi definitia »

múrsă (múrse), s. f. – 1. Hidromel, melasă cu apă. – 2. Dulceață, partea dulce a unui lucru. – 3. Pulpă de fructe. Origine îndoielnică. Dacă ideea inițială e cea de „dulce”, ar trebui legat de sb. mrs, „zi de dulce”, cf. rom. „dulce” cu același sens; sb. mrsiti „a mînca carne”; bg. mărsjă „a mînca carne în zi prohibită”, rom. a se îndulci. Der. din lat. mulsa „hidromel” (Tiktin; Candrea; Scriban) nu e posibilă fonetic (cf. Graur, BL, V, 106); explicația schimbăriil lui l › r prin intermediul unei influențe gr., cf. sicil. ammursatu „vin dulce” (Diculescu, Elementele, 436), nu pare convingătoare. Dacă acest cuvînt este identic cu mursă, s. f. (benghi, mișină, scobitură pe dinții cailor), după cum pare, atunci se poate presupune că înv., pentru a se obține alunițe artificiale pe față, se folosea pulpa unui anumit fruct; cel de-al doilea sens se explică ușor prin analogie (după Candrea și Scriban, din lat. morsa „mușcătură”). Vezi definitia »

goárdină s.f. (reg., înv.) varietate de struguri albi. Vezi definitia »