mărgeá (mărgéle), s. f. – Boabă de sticlă, mărgică. – Mr., megl. mărdzeauă. Lat. margĕlla (Densusianu, Hlr., 200; Pușcariu 1029; Candrea-Dens., 1029; Candrea-Dens., 1052; REW 5353; cf. Rosetti, I, 69 și II, 68). Mai puțin probabilă der. din gr. μαργέλλιον (Cihac, II, 673) sau μάργαρον (Rohlfs, EWUG, 1330). – Der. mărgică, s. f. (bobiță de sticlă; plantă, Melica nutans; cioplitură, șanț pentru asamblarea lemnelor unei plute); mărgelușe, s. f. (mărgea; plantă, Lithospermum arvense); mărgelat, adj. (împodobit cu mărgele); mărgelată, adj. (oaie cu excrescențe cornoase pe gît); mărgelare, s. f. (îmbinare, șanț). Vezi definitia »

nici prea-prea, nici foarte-foarte expr. așa și așa; nici bine, nici rău; potrivit, mediocru. Vezi definitia »

cifteá (-éle), s. f. – Pușcă cu două țevi. Tc. çifte „pereche” (Șeineanu, III, 40). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

chiseá (chiséle), s. f. – Pungă pentru tutun. – Var. ches, ches(e)a. Mr. chési. Tc. kise, kese „pungă” (Șeineanu, II, 116; Meyer 224; Berneker 502; Lokotsch 1105; Vasmer 561), cf. alb. kjese, bg. kesija, sb. ćesá, rus. kisá, țig. kisi. Var. ches direct din tc. kes. Din aceeași familie face parte chesăg, s. n. (chimir tipic, cu punga în căptușeală), cf. Lacea, Dacor., III, 742 (în ciuda opoziției din DAR). Chisea „pungă” se confundă azi cu chisea, s. f. (borcan, mai ales pentru marmelade și dulcețuri), din tc. kiasé. Vezi definitia »

gebreá, gebréle, s.f. (înv.) otreapă de șters; cârpă, zdreanță. Vezi definitia »