ACOLISI vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, așa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăști de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: ngr. ekóllissa (aor. al lui kolló „a (se) lipi”). Vezi și acolisitură. Vezi definitia »

eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă Vezi definitia »

ARGOSÍ, argosesc, vb. IV Tranz. (Grecism) A opri (o perioadă oarecare) pe un preot de a sluji în biserică. – Din argos. Vezi definitia »

prodosí (-sésc, -ít), vb. – A trăda. – Var. înv. prodi. Ngr. προδίδω, viitor προδώσω (Tiktin). – Der. prodosie, s. f. (trădare), din ngr. προδοσία; prodot, s. m. (trădător), din ngr. προδότης. Cuvinte înv. Vezi definitia »

târposí, târposésc, vb. IV (reg.) a însăila. Vezi definitia »