SIGNORÍE, signorii, s. f. 1. Formă de guvernământ instituită în unele orașe italiene în evul mediu târziu și în Renaștere. 2. Organ de conducere în unele orașe-republici italiene, în evul mediu, ales dintre membrii de vază ai breslelor. [Pr.: siniorie] – Din it. signoria. Vezi definitia »

Revelatie (divina) Vezi definitia »

PEDODONȚÍE s. f. îngrijire a dinților la copii. (< fr. pédodontie) Vezi definitia »

LAMINOTOMÍE s.f. (Med.) Secțiune a lamelor vertebrale. [Gen. -iei. / cf. lat. lamina – lamă, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »

CARDIOTERAPÍE s. f. tratamentul bolilor cardiace. (< fr. cardiothérapie) Vezi definitia »