Definita cuvantului puntură
puntúră, puntúri, s.f. 1. (înv.) împunsătură, înțepătură; urmă lăsată de o împunsătură. 2. (reg.) fel de a coase, de a broda, de a croșeta prin care se obțin ornamente rotunde.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu puntură
CONTRAOCTÁVĂ s.f. (Muz.) Cea mai gravă și mai profundă dintre octave. [Cf. fr. contreoctave]. Vezi definitia »
REZIDÉNȚĂ s. f. 1. reședință. 2. drept și stare a cuiva care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident (I, 2). (< fr. résidence, germ. Rezidenz) Vezi definitia »
a da cu bâta-n baltă expr. (pop.) a face o gafă. Vezi definitia »
garderobă loc de păstrare a îmbrăcăminții, toate hainele unei persoane Vezi definitia »
recoltă, recolte s. f. (deț.) tutunul și mucurile de țigară adunate de chiștocari. Vezi definitia »