Definita cuvantului puntură
puntúră, puntúri, s.f. 1. (înv.) împunsătură, înțepătură; urmă lăsată de o împunsătură. 2. (reg.) fel de a coase, de a broda, de a croșeta prin care se obțin ornamente rotunde.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu puntură
UTRÍNĂ s. f. v. utrenie. Vezi definitia »
ANCHÉTĂ, anchete, s. f. Cercetare orânduită sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili eventuale răspunderi și vinovății. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. Anchetă dialectală. – Fr. enquête. Vezi definitia »
CEFALOCENTÉZĂ s. f. puncție cerebrală. (< fr. céphalocentèse) Vezi definitia »
ANECDÓTĂ s.f. 1. Fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități. 2. Scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat. ♦ (Rar) Povestire, poveste. [< fr. anecdote, cf. gr. anekdotos – inedit]. Vezi definitia »
BUNIOÁRĂ adv. v. bunăoară. Vezi definitia »