CUNICULICULTÚRĂ s.f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea iepurilor de casă. [Var. cunicultură s.f. / < fr. cuniculiculture, cf. lat. cuniculus – iepure, cultura – creștere]. Vezi definitia »

strămóină, strămóine, s.f. (reg.) pârloagă. Vezi definitia »

NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură. Vezi definitia »

ADEVERÍNȚĂ, adeverințe, s. f. Dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept; chitanță, recipisă. – Din adeveri + suf. -ință. Vezi definitia »

CAMBRÚRĂ s.f. (Franțuzism) Arcuitură, îndoitură. ♦ Curbura unei piese de lemn sau a cintrului unei bolți. ♦ Curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului. [< fr. cambrure]. Vezi definitia »