FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente. Vezi definitia »

HIPERVITAMINÓZĂ s. f. tulburare organică datorită administrării excesive de preparate vitaminice sau ingerării de alimente bogate în vitamine. (< fr. hypervitaminose) Vezi definitia »

SILICIÚRĂ, siliciuri, s. f. Combinație a siliciului cu un metal. – Din fr. siliciure. Vezi definitia »

FILIÉRĂ s.f. 1. Piesă cu găuri prin care se trage un material în fire sau în bare. ♦ Piesă prevăzută cu găuri foarte mici care servește la filarea mătăsii artificiale. ♦ Orificiu prin care o omidă sau un paianjen emite firul de mătase. 2. Dispozitiv pentru tăierea unui ghivent. 3. (Fig.) Drum, cale, fir, succesiune, mijlocire. ♦ Succesiunea gradelor într-o carieră. [Pron. -li-e-. / < fr. filière, cf. it. filiera]. Vezi definitia »

ÁURĂ s. f. 1. Boare, adiere. 2. (Neobișnuit) Nimb, aureolă (1). 3. Stare premergătoare crizei, într-o boală, mai ales în epilepsie. – Lat. lit. aura. Vezi definitia »