ABSÉNȚĂ, absențe, s. f. 1. Lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. ♦ (Concr.) Semn cu care se notează această lipsă. 2. Pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței; leșin. 3. Lipsă de atenție, distracție, indiferență a cuiva. – Din fr. absence, lat. absentia. Vezi definitia »

TIZÁNĂ s. f. infuzie de plante medicinale. (< fr. tisane, lat. tisana) Vezi definitia »

CÓMĂ² s.f. 1. A noua parte dintr-un sunet, care este cea mai mică diviziune a tonului perceptibilă cu urechea; semn care indică (în muzica instrumentală) frazele și (în muzica vocală) locurile unde se respiră. 2. (Rar) Virgulă. [< it. coma, germ. Komma, cf. gr. komma – fragment de frază]. Vezi definitia »

bârfă, bârfe s. f. prostituată. Vezi definitia »

CALOSÓMĂ, calosome, s. f. Insectă coleopteră carnivoră de culoare verzuie sau negricioasă (Calosoma sycophanta). – Din (numele științific) lat. Calosoma. Vezi definitia »