VOMITÓRIU, vomitorii, s. n. (În antichitatea romană) Loc pe unde ieșea lumea din circ după terminarea spectacolului. – Din lat. vomitorium. Vezi definitia »

celíchiu s.n. (reg.) joc de copii cu două bețe (unul scurt și ascuțit la amândouă capetele, celălalt de un metru); popic, țurcă. Vezi definitia »

ADÁGIU s.n. Maximă, sentință, aforism. [Pron. -giu. / < lat. adagium, cf. fr. adage, it. adaggio]. Vezi definitia »

SEMISPÁȚIU, semispații, s. n. Mulțimea punctelor din spațiu situate de aceeași parte a unui plan. – Semi- + spațiu. Vezi definitia »

HIPOSCÉNIU s. n. (ant.) zid care susținea scena unui teatru deasupra orchestrei. ◊ parte a orchestrei care se afla în fața acestui zid. (< fr. hyposcénium) Vezi definitia »