cúcă⁴, cúci, s.f. (reg.) loc ridicat, deal înalt și izolat, vârf de deal; colină, bâtcă, bobâlnău, bubă, bulz, cioacă, cobză, curcubetă, dâlmă, dâmb, geană, gâlmă, glănui, glomilă, gomârdoi, grui, holm, hulă, monic, motâlvă, movilă, tâlvă, titvă, țigmău, tâlfă, țuțui, guguleu, țuclău. Vezi definitia »

NEȘTIÍNȚĂ s. f. 1. Faptul de a nu ști, de a nu avea știință de ceva; situație în care se află cel care nu știe ceva, nu are știință de ceva. ◊ Neștiință de carte = analfabetism. 2. Lipsă de cultură, ignoranță; p. ext. obscurantism. – suf. -Ne-- + știință. Vezi definitia »

CANÓPĂ s.f. (Ant.) Vas funerar care avea modelat pe capac un cap de om sau de animal și în care se puneau măruntaiele morților. [Var. canop s.n. / < fr. canope]. Vezi definitia »

MORMĂIÁLĂ, mormăieli, s. f. Mormăit¹. [Pr.: -mă-ia-] – Mormăi + suf. -eală. Vezi definitia »

CAPRÍNĂ, caprine, s.f. – V. caprin (1) [DEX'98] Vezi definitia »