Definita cuvantului pușcătură
pușcătúră, pușcătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. împușcătură; detunătură, zgomot de armă de foc. 2. distanță până la care ajunge proiectilul unei arme de foc. 3. vânătoare. 4. (reg.) zgomotul exploziei dintr-o mină. 5. (reg.) cartuș special folosit pentru dislocarea rocilor din mină; patron. 6. (reg.) preducea, semn prin perforare în urechea oilor. 7. (reg.) coardă de arc.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pușcătură
FOTOSFÉRĂ s. f. Stratul exterior al globului solar sau al unei stele format din gaze și vapori metalici cu temperatură foarte mare, care radiază lumină, constituind sursa principală a luminii solare. – Din fr. photosphère. Vezi definitia »
CHIMOGRÁMĂ s.f. (Fiziol.) Curbă reprezentând rezultatul înregistrărilor la chimograf. [Scris și kimogramă. / < fr. kymogramme]. Vezi definitia »
pițúlă (pițúle), s. f. – Monedă de zece creițari. – 2. Ban, gologan. Mag. picula (Tiktin). În Trans., s-a extins și în celelalte regiuni. Vezi definitia »
ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola. Vezi definitia »
ALBANÍSTICĂ s. f. Studiu al limbii, culturii și civilizației albaneze. – Din germ. Albanistik. Vezi definitia »