Definita cuvantului pușcăvi
pușcăví, pers. 3 sg. pușcăvéște, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre coaja fructelor) a se zbârci. 2. a putrezi.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pușcăvi
isprăví (isprăvésc, isprăvít), vb.1. A îndrepta, a rectifica, a corecta. – 2. A judeca, a da o sentință. – 3. A obține, a dobîndi. – 4. A executa, a înfăptui. – 5. A sfîrși, a termina, a mîntui. Sl. ispraviti „a îndrepta, a corecta; a alcătui, a forma”, de la pravŭ „drept” (Miklosich, Lexicon, 266; Cihac, II, 286; Tiktin; DAR); cf. bg. izpravjam „a sfîrși”. Ca și în cazul lui iscodi (‹ ischoditi + sŭchoditi), trebuie adăugat sensul etimonului sl. și pe acela al lui sŭtroviti, „a consuma”, cf. istrăvi. Toate sensurile sînt înv., cu excepția sensului 5 și în parte a sensului 4. Der. ispravă, s. f. (ordin, hotărîre, sentință; rezultat, succes; act, ordin scris; înfăptuire, acțiune; faptă; sfîrșit), din sl. isprava „corecție”, dar cu sensurile, în parte înv., ale vb. isprăvi; neisprăvit, s. m. (pocitanie, stîrpitură); ispravnic, s. m. (administrator, dregător, guvernator; împuternicit, reprezentant; agent executiv; înv., prefect al poliției din București, sec. XVII-XVIII; prefect, guvernator al unui județ, funcție creată de Constantin Mavrocordat în 1761, în locul așa numiților vornicei; în trecut existau cîte doi în fiecare județ, în afară de Mehedinți și Rîmnic, unde nu era decît unul), din sl. (bg., rus.) ispravnikŭ; isprăvniceasă, s. f. (soție de ispravnic); isprăvnicel, s. m. (vătaf); isprăvnicie, s. f. (administrație, guvernare); isprăvnicat, s. n. (înv., guvernare); isprăvnici, vb. (a guverna, a administra, a executa); isprăvnicesc, adj. (administrativ). Vezi definitia »
MÂRȘĂVÍ, mârșăvesc, vb. IV.Tranz. (Reg.) A pângări, a spurca. – Din mârșav. Vezi definitia »
incoacitvi,-e adj. Care exprima inceputul unei anctiuni. [Pr. : -co-a] – Fr. incohoatif (lat. lit. incohativus). Vezi definitia »
CONTRASERVÍ, contraservesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A deservi1. – Contra1- + servi. Vezi definitia »
POTCOVÍ, potcovesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune potcoave animalelor de tracțiune. 2. Fig. (Fam.) A înșela, a păcăli. ♦ A învăța minte pe cineva. – Din potcoavă. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z