LUMINOSCHÉMĂ s.f. (Tehn.) Tablou schematic reprezentând elementele unei instalații, prevăzut cu becuri colorate care indică prin semnalizare luminoasă funcționarea instalației; schemă luminoasă. [Et. incertă]. Vezi definitia »

vámă (vắmi), s. f. – 1. Post de frontieră. – 2. Taxe vamale. – 3. Uium. – 4. În mitologia populară, număr nedeterminat (7 sau 9 sau 12 sau 24 sau 99) de popasuri ale sufletului, după moarte, pentru a putea ajunge în rai. Mag. vám (Lambrior 375; Cihac, II, 538; Gáldi, Dict., 98), cf. ngr. βάμμα, sb., rut. vam, slov. vama. – Der. vamal, adj. (de vamă); vameș (var. Trans. vămaș, Bucov. vămariu), s. m. (funcționar la vamă; păzitor al vămilor cerești), din mag. vámos; vămeșie (var. vămășie, înv. vămișie), s. f. (slujba de vameș); vămui, vb. (a percepe taxe vamale; a lua uiumul; a dijmui), din mag. vámolni (Pașca, Dacor., X, 151); vămuială, s. f. (taxe vamale; uium; dijmă); vămășesc, adj. (de vamă sau de vameș). Vezi definitia »

DIACLÁZĂ, diaclaze, s. f. Crăpătură formată de-a lungul unui depozit de roci prin presiune sau prin răcire. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaclase. Vezi definitia »

EPITÉZĂ s.f. 1. (Med.) Corecțiune a unei articulații defectuoase. 2. (Lingv.) Adaos al unui element neetimologic la sfârșitul unui cuvânt. [Cf. fr. épithèse, it. epitesi < gr. epithesis]. Vezi definitia »

SUBZISTÉNȚĂ s. f. faptul de a subzista. ◊ ceea ce servește la întreținerea vieții; hrană. (< fr. subsistance, lat. subsistentia) Vezi definitia »