FUGÁCI, -CE, fugaci, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă; fugar. ♦ (Substantivat, m.) Cal. 2. Adj. Fig. (Livr.) Trecător, fugitiv. 3. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel, cu picioarele lungi și foarte iuți, bune alergătoare. – Lat. fugax, -acis. Cf. fr. fugace. Vezi definitia »

MUSCI- elem. „mușchi vegetal”. (< fr. musci-, cf. lat. muscus) Vezi definitia »

PLICI¹ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de apă când se lovește de un obiect solid, de o lovitură (aplicată cuiva pe piele) etc.; pleosc. – Onomatopee. Vezi definitia »

ARCÁCI, arcaciuri, s. n. 1. Îngrăditură sau despărțitură pentru separat oile. 2. Îngrăditură făcută de pescari în apă pentru prinderea și păstrarea peștului în bălți iarna. – Et. nec. Vezi definitia »

pitpălăcí, pers. 3 sg. pitpălăcéște, vb. IV (reg.; despre prepelițe) a scoate sunete caracteristice speciei, a cânta „pitpalac!”. Vezi definitia »